Piazza Santo Spirito, întinzându-se în partea de sud a Florenţei, oglindeşte, geografic vorbind, Piazza Santa Trinita, ocupând cea mai mare parte a spaţiului ce desparte Via dei Serragli (prelungirea pe uscat a Ponte alla Carraia) – la vest – şi Via Maggio (prelungire a Ponte Santa Trinita) – la est. Reperul său de netăgăduit se referă la Biserica Santo Spirito, o atracţie certă ce trebuie bifată pe circuitul turistic cultural al Florenţei. Biserica Santo Spirito se afirmă ca ultimă operă a lui Brunelleschi, geniul arhitect al capitalei Toscanei, şi este una dintre cele mai rafinate întruchipări ale arhitecturii renascentiste pure nealterate de contribuţia altor stiluri, în ciuda faptului că lucrarea lui Brunelleschi a fost continuată după moartea sa de alţi arhitecţi (Antonio Manetti, de exemplu).

Piazza di santa trinita Florenta

Lipsa faţadei poate, în cele din urmă, să fie interpretată ca un semn al respectului faţă de opera neterminată a lui Brunelleschi, deşi, pe de altă parte, această particularitate este destul de caracteristică multor alte stabilimente religioase ale Florenţei. Biserica Santo Spirito cuprinde mai bine de 30 de capele, ceea ce este suficient pentru ca turistul să îşi imagineze desfăşurarea de opere de artă ce le populează şi, implicit, biserica însăşi. Aceste capodopere aparţin lui Simone del Pollaiolo, Giuliano da Sangallo, Andrea Sansovino, Filippino Lippi, Ghirlandaio şi chiar şi lui Michelangelo cu al său crucifix din lemn iniţial plasat deasupra altarului, dar ulterior adăpostit în sacristie.

Peristilurile care ţin de această biserică, precum Peristilul Morţilor şi Marele Peristil, sunt demne de a fi vizitate, Donatello, Tino da Camaino, Alfonso Parigi şi Bartolomeo Ammannati fiind principalii contribuitori la patrimoniul artistic al acestor structuri conexe. Lăsând la o parte Biserica Santo Spirito, Piazza Santo Spirito este adusă în centrul interesului şi de Palazzo Guadani, o clădire ridicată la începutul secolului al XVI-lea (de Simone dal Pallaiolo sau Baccio d’Agnolo) şi care a trecut prin reconfiguraţii şi restaurări majore în timp, reuşind, cu toate acestea, să îşi menţină statutul de edificiu istoric al Florenţei. Musei di Firenze (Muzeul Florenţei), precum şi Convento Padri Agostiniani complinesc prin prezenţa lor capitalul turistic al Piazzei Santo Spitiro. Mai mult, turiştii ar trebui să reţină că străduţele şi aleile ce înconjoară această piaţă publică abundă în cafenele şi alte varii oportunităţi de petrecere a timpului liber, motiv pentru care în acest caz admirarea obiectivelor este convenabil rotunjită de pauze bine meritate.

Piazza Santo Spirito

Sus